NU PARTICIP LA COMPETIȚIE !

Acest articol se adresează dumneavoastră, părinților (părinți de copii care practică Taekwondo).

În calitate de antrenor, observ de o perioadă lungă de timp – nu de câteva luni, ci de ani – o scădere drastică a interesului pentru participarea la competiții, în special la competițiile de luptă. Este un fenomen care mă preocupă profund și pe care, sincer, încerc să îl înțeleg, dar nu reușesc pe deplin.

Astăzi, la începutul antrenamentului, îmi întreb sportivii, (adică pe copiii dumneavoastră), dacă vor participa la următoarea competiție.

Răspunsurile lor mă surprind și, uneori, mă întristează.

Mulți îmi spun că nu vin la competiție pentru că nu îi lasă părinții. Motivele sunt diverse:
– unii spun că anul acesta au examen de trecere la liceu;
– alții spun că „au școală”;
– iar unii copii nu știu nici măcar care este motivul real pentru care nu li se permite să participe;

Stimați părinți, permiteți-mi să vă reamintesc câteva lucruri esențiale.

Copiii dumneavoastră practică un sport de contact, un sport de luptă, în care competiția este parte integrantă a procesului de formare. Taekwondo-ul nu este doar antrenament, nu este doar mișcare, nu este doar exercițiu fizic.

În ultimii ani, noi, Asociația am avut în fiecare an, nu mai mult de două competiții de nivel național (Campionatul Național și Cupa României). Deci nu putem să vorbim despre un calendar suprasaturat, ci despre extrem de puține ocazii reale în care sportivii se pot verifica.

Kyeorugi (lupta) și Pumsae (formele), nu sunt un capriciu al antrenorului. Ele reprezintă singurul cadru obiectiv prin care sportivul își poate evalua nivelul de pregătire, progresul, limitele și capacitatea de a face față presiunii.

Și acum vă întreb sincer:
– care este finalitatea acestui proces de învățare și practicare a Taekwondo-ului, care pentru mulți copii se întinde pe ani de zile?
– cum își dă seama sportivul de nivelul său real în luptă sau în pumsae, dacă nu participă niciodată la competiții?
– cum își testează limitele copilul dumneavoastră, dacă este permanent protejat de orice situație care implică emoție, presiune, efort sau confruntare?

Cred cu tărie că orice părinte își dorește ca propriul copil să devină un om puternic, sigur pe el, capabil să facă față provocărilor vieții. Nu îmi imaginez că cineva își dorește ca propriul copil să rămână în mediocritate!

Încep însă să cred că, pentru unii părinți, Taekwondo-ul a devenit doar o formă de „mișcare”. Vă spun cu toată sinceritatea: mișcare pot face copiii și în parc, și pe stradă, și între blocuri.

Eu nu pot și nu vreau să fac doar mișcare cu copiii dumneavoastră. Dacă aș face acest lucru, aș deveni un antrenor mediocru, care a pierdut sensul, valorile și esența acestei arte marțiale pe care o practic cu mândrie de peste 34 de ani.

Taekwondo-ul înseamnă disciplină, asumare, confruntare cu sinele, curaj, perseverență și dorința de a deveni mai bun. Fără competiție, aceste valori rămân teorie.

Puterea exemplului? Cu toată modestia, cred că pot vorbi despre acest lucru. Și, din păcate, uneori simt că exemplul nu mai este suficient.

În acest context, este necesar să fac o precizare clară.
Examinarea și obținerea următoarei centuri, fac parte dintr-un parcurs sportiv complet, care presupune nu doar participarea la antrenamente, ci și verificarea pregătirii prin competiții.
Sportivii care nu participă la competiții, nu își pot demonstra nivelul real de pregătire în condiții obiective de confruntare și presiune.
Din acest motiv, începând de astăzi, sportivii care (prin voința lor sau a altora) aleg să evite competițiile, nu vor mai fi examinați pentru promovarea la următorul grad.

În această situație, pentru aceștia, participarea lor la antrenamente poate rămâne, așa cum își doresc ei și/sau părinții lor, o activitate de întreținere fizică, nu un parcurs sportiv orientat spre evoluție și performanță. Însă fără pretenții la grade (centuri).

Stimați părinți, lipsa sprijinului, a încurajării și a dorinței de a vă vedea copilul încercând, luptând și depășindu-și limitele lasă o amprentă profundă asupra dezvoltării lui – nu doar ca sportiv, ci ca om, pe plan emoțional și mental.

Taekwondo-ul nu este doar mișcare, iar centura nu este un drept automat; ea este rezultatul unui parcurs asumat, verificat și demonstrat.